Dacă ar trebui să îi explic unui copil ce înseamnă democrația, probabil mi-ar fi destul de ușor. Copiii se nasc cu un spirit democratic, eu ar trebui doar să mă ajustez puțin cu explicațiile la situațiile de viață pe care ei trebuie să le gestioneze, cu scopul de a le inocula înțelegerea unor concepte. Contrar aparențelor, copiilor le plac regulile, îi fac să se simtă în siguranță, protejați, îi ajută să perceapă mediul ca fiind previzibil și controlabil. În regimurile democratice, funcționarea societății se bazează pe un set de reguli pe care toți cetățenii trebuie să le respecte. În cazul copiilor, regulile sunt concepute de părinți pentru că, evident, ei încă nu au capacitatea de a distinge binele de rău. O mare parte din reguli, cele referitoare la securitatea și libertatea copilului, a colegilor și a prietenilor săi, sunt imuabile. Este total interzis să facem lucruri care încalcă drepturile altor oameni, care rănesc alte persoane și care constituie fapte care se pedepsesc conform Codului Penal- “libertatea pumnului meu se oprește acolo unde începe libertatea nasului tău” (citat aproximativ din Karl Popper).
Atunci când copiii vor să exprime o propunere de activitate, care ar aduce fiecăruia avantaje și experiențe noi, pot face o propunere dirigentelui, la care să adere toți prin semnătură- aș folosi acest exemplu pentru a exprima conceptul de petiție online pe care cetățenii o au la dispoziție pentru a influența factorii de decizie.
Conceptul de referendum poate fi ușor asimiliat situațiilor în care membrii familiei dezbat o problema împreună, iar sistemul electoral este deseori folosit în grupul de copii atunci când aleg ce joc să pună în practică.
Unui adolescent probabil că ar fi interesant să îi povestesc într-un stil personal despre democrație, așa cum o văd eu. Probabil aș încerca și să evidențiez avantajele democrației în contrast cu consecințele devastatoare ale regimurilor totalitare.
I-aș spune că bunicii mei au început să trăiască în democrație după vârstă de 50 de ani. Născuți în anii ’40, chiar înainte să se lase întunericul peste țara noastră, nu au avut parte de o copilărie normala, cu șanse egale. Erau fii de țărani care nu își dădeau copiii la scoală, erau prea săraci pentru a conștientiza cât de importantă este educația și, chiar în situația în care și-au dorit să meargă la școală, nu și-au permis. Bunica mea își amintește însă cu drag de copilărie, chiar daca mie mi se strânge sufletul când îmi povestește câte munci grele făcea la 12 ani, cât de mult îi placea la școală și cât a plâns când părinții i-au spus că nu va mai putea continua studiile. Toată lumea știe ce s-a întâmplat odată cu colectivizarea, cum țăranii au fost trupurile de sacrificiu pentru “mărețele” realizări agrare din perioada comunismului, fară ca ei să beneficieze de ceva, ba chiar drămuindu-și puținele resurse pentru a-și crește decent copiii. Așadar, și viață lor de adult a fost una fară șanse egale, fară mari bucurii.
I-aș spune că părinții mei au fost educați în perioada comunistă, au crescut cu cântece patriotice stupide la grădiniță, au fost pioneri și șoimi la liceu, și-au trăit adolescența și s-au căsătorit în comunism, zorii democrației prinzandu-i în această ipostază, cu un copil mic și speranțe pentru un viitor mai bun. De la ei am învățat lecția libertății și a demnității și primele noțiuni de morală, comportament civic, respect, emapatie și solidaritate. Desi au fost educați de comuniști, sămânța de spirit liber și umanitatea le-a dat curajul de a fi subsversivi cu regimul și de a-și dori ieșirea din temnița întunecată în care țara noastră a fost condamnată pentru patru veacuri și jumătate, așa cum mulți tineri din perioada respectivă și-au dorit- ca lumina libertății să învingă. Lor le mulțumesc, în primul rând, că am învățat să gândesc liber. Însă pentru ca ei și mulți alții să își crească copiii în spiritul libertății, a fost nevoie ca milioane de oameni să lupte pentru asta, să iasă din zona lor de confort, să renunțe la favoruri, să își pună viața în pericol și, în primul rând, să aibă un țel. Faptul că mii de tineri au ieșit în stradă la Revoluție, fară să știe dacă “zidurile” vor cădea și vor fi liberi, fară să știe dacă au sau nu sprijin internațional, fără să le fie frică de moarte sau de o pedeapsă cruntă, cu zâmbete pe chipul lor senin într-o Românie gri și înapoiată, din proprie inițiativă, fară să răspundă la ordinele cuiva, faptul că au simțit că nu mergeam într-o direcție bună și au schimbat destinul unei țări, asta ar trebui să ne facă veșnic recunoscători. Comunismul ar fi căzut poate oricum, însă nu e povestea lor cea mai buna lecție a libertății, a curajului de a nu mai tolera abuzurile, o revanșă pentru tot ceea ce a fost distructiv în societatea românească după anii ‘40, o dovadă vie că umanitatea din oameni nu are cum să fie distrusă, cu toate metodele de coerciție, de dresaj și de uniformizare?
Nu este acesta cel mai bun exemplu de a acționa cu demnitate și curaj, cu scopul de a-ți apăra drepturile, pentru un adolescent?
După Revoluție, România a primit un dar uriaș – democrația- la pachet cu multe speranțe, optimism și posibilități de a visa. Perioada de tranziție a fost o vreme a schimbărilor, însă, privind retrospectiv, putem spune că a fost tot o lupta. Schimbările de paradigmă sunt de durată, sociologii spun că uneori e nevoie să treacă tot atâta timp pentru ca “rănile” societății să se vindece, cât a durat perioada de abuz. Nu poți pune capul pe pernă pentru ca mâine să te trezești într-un nou regim politic, în care totul în jur să funcționeze perfect. Instaurarea democrației participative e un proces de durată, care implică inițiativă, construcție permanentă, atitudine proactivă în viața comunității și grijă față de semenii tăi.
Se împlinesc 30 de ani de democrație. În Romania este redusă implicarea civica a cetățenilor, însă progresele se văd. Daca nu vedem schimbările dorite, ce am putea face?
Exercitarea dreptului la vot este actul cel mai simplu și cel mai util pe care îl poate face un cetățean.
Mă bucur să văd multe inițiative private de dezvoltare în mediul privat. O educatoare împreună cu părinții au renovat o grădiniță pentru a face pentru copii un mediu optim de dezvoltare. Niște oameni frumoși au strâns bani din donații pentru construcția unui spital. Sunt mulți tineri care se implică în acțiuni de voluntariat. Să îi luam ca exemplu și să încercam să producem mici schimbări acolo unde putem și în măsura în care putem.
Să facem un gest caritabil pentru cei aflați în nevoie. Să ne adresam autorităților atunci când constatăm că au loc abuzuri și acte de corupție. Să avem grijă de mediul înconjurător și să ne implicăm în acțiuni ecologice.
Democrația consta în puterea poporului de a alege, dar și în datoria lui de a acționa resposabil.
Aceaste îndemnuri sunt pentru noi, toți cetățenii, de toate vârstele, pentru că, așa cum spunea Mahatma Gandi, fiecare poate fi schimbarea pe care vrea să o vadă în lume.
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2019
